Eseu - CDS

Curriculum la decizia şcolii - factor de motivaţie pentru o învăţare de calitate

Interdisciplinaritatea este „o formă de cooperare între discipline diferite cu privire la o problematică a cărei complexitate nu poate fi surprinsă decât printr-o convergenţă şi o combinare prudentă a mai multor puncte de vedere.” Aceasta derivă din spaţiul cercetării ştiinţifice, iar ca demers epistemic, în cadrul unui CDS, poate fi sesizat sub două aspecte:

1) concentrarea conţinuturilor în perspectiva interdisciplinară;

2) proiectarea şi organizarea proceselor didactice în viziune interdisciplinară.

          Interdisciplinaritatea implică stabilirea şi folosirea unor conexiuni între limbaje explicative sau operaţii, cu scopul diminuării diferenţelor care apar între clasicele discipline de  învăţământ.

         Predarea şi învăţarea unei discipline au dezavantajul că folosesc perceperea secvenţială şi insulară a realităţii unice făcând-o artificială. Din acest motiv este necesară realizarea unor conexiuni, între anumite discipline şcolare pentru o percepere unitară şi coerentă a fenomenului studiat.

         În înfăptuirea unui învăţământ modern, formativ, considerăm predarea – învăţarea interdisciplinară o condiţie importantă. Corelarea cunoştinţelor de la diferitele obiecte de învăţământ contribuie substanţial la realizarea educaţiei elevilor, la formarea şi dezvoltarea flexibilităţii gândirii, a capacitaţii lor de a aplica cunoştinţele în practică; corelarea cunoştinţelor fixează şi sistematizează mai bine cunoştinţele, o disciplină o ajută pe cealaltă să fie mai bine însuşită.

              Avantajele interdisciplinarităţii sunt:

o   permite elevului să acumuleze informaţii despre obiecte, procese, fenomene care vor fi aprofundate în anii următori ai şcolarităţii;

o   clarifică mai bine o temă făcând apel la mai multe discipline;

o   creează ocazii de a corela limbajele disciplinelor şcolare;

o   permite aplicarea cunoştinţelor în diferite domenii;

o   constituie o abordare economică din punct de vedere al raportului dintre cantitatea de cunoştinţe şi volumul de învăţare.

         În efortul de organizare modernă a conţinuturilor învăţământului, soluţia optimă pentru ciclul primar este promovarea unui demers educativ de tip interdisciplinar.

         Introducerea CDS-urilor în şcoli permite utilizarea unor metode noi care duc la creşterea motivaţiei elevilor şi dascălilor pentru un învăţământ de calitate.O metodă  flexibilă, complexă şi integratoare, care reclamă promovarea interdisciplinarităţii este învăţarea bazată pe proiect (în literatura de specialitate cunoscută sub numele de project based learning). Ea  permite lărgirea ariei de cunoştinţe referitoare la un anumit subiect, prin abordarea inter- şi pluridisciplinară, elevii aprofundând cunoştinţele în procesul de implementare.

         Proiectarea interdisciplinară şi integrată este o modalitate de organizare şi dezvoltare a capacităţii, priceperilor, deprinderilor şi este totodată o formă de dezvoltare a gândirii şi a funcţiilor ei: analiza, sinteza, abstractizarea, generalizare, comparare. Această metodă de proiectare este în concordanţă cu noile cerinţe ale sistemului de predare – învăţare - evaluare, care-l pune pe elev în situaţia de a învăţa şi de a aplica în cadrul diferitelor discipline cunoştinţele acumulate.