PROIECT:
MAŞINILE DE
GĂURIT
MONTAREA
TRANSMISIILOR CU CURELE
CUPRINS
ARGUMENT…………………………………………………..1
INTRODUCERE………………………………………………2
CAPITOLUL I
MAŞINI DE GĂURIT…………………………………………4
1.1.
Generalităţi………………………………………………….4
1.2.
Clasificarea maşinilor de găurit…………………………….5
1.3.
Caracteristicile tehnice şi modul de funcţionare
al maşinilor de găurit ……………………………………….6
CAPITOLUL II
MONTAREA
TRANSMISIILOR CU CURELE……….…12
2.1
Generalităţi…………………………………………..…...12
2.2 Asamblarea transmisiilor prin curele……………………..13
2.3
Domenii de utilizare……………………………………...14
2.4
Avantajele transmisiei prin curele………………………..14
2.5
Dezavantajele transmisiei prin curele…………………....15
2.6
Materialele din care sunt confecţionate curelele şi roţile
dinţate ………………………………………………………..15
2.7 Elemente de tehnologia montării
transmisiilor cu curea....16
CAPITOLUL III
NORME DE
SĂNĂTATE, SECURITATE ŞI DE
PROTECTIA
MUNCII ……………………………………17
3.1 Norme de sănătate, securitate
şi de protecţia muncii în cazul
operaţiilor de burghiere şi de
prelucrare a găurilor…………..17
3.2 Norme de sănătate, securitate
şi de protecţia muncii în cazul
montării transmisiilor cu
curele………………………………18
BIBLIOGRAFIE……………………………………………19
Argument
Într-un ansamblu format din două piese
cilindrice care funcţionează împreună, piesa cuprinzătoare poartă denumirea de alezaj. Alezajele se obţin prin operaţia de găurire, iar prelucrarea în
continuare a acestora se poate realiza
prin teşire, adîncire, lărgire, alezare etc.
Găurirea este
operaţia tehnologică de prelucrare prin aschiere cu ajutorul unor scule numite burghie, executată
cu scopul de a se obţine un alezaj intr-un
material compact.
Găurirea se
foloseşte la multe lucrări de lăcătuşerie. Burghiul poate fi antrenat manual,
prin intermediul unor dispozitive speciale, sau mecanic, cu ajutorul maşinilor
de găurit.
Lucrarea de faţă îşi propune să
abordeze o serie de aspecte legate de:
Ø Alegerea maşinilor de găurit
în funcţie de piesa de prelucrat;
Ø Stabilirea dispozitivelor necesare găuririi;
Ø să se cunoască măsurile de
protecţie a muncii la operaţia de găurire;
Ø modul în care se asamblează
şi se demontează curelele de transmisie a mişcării la maşinile de găurit;
Ø să se cunoască măsurile de
protecţie a muncii la operaţia de înlocuire a curelelor la maşinile de găurit.
Am ales această temă pentru a cunoaşte tipurile de maşini de găurit şi
modul de funcţionare al acestora, pentru a putea stabili dispozitivele necesare
găuririi.
Realizând această lucrare am înţeles modul de utlizarea al unei maşini de
găurit şi să cunosc elementele şi componentele mecanice care formează maşina de
găurit precum şi principiul şi modul de înlocuire al curelelor uzate la maşina
de găurit.
INTRODUCERE
Maşina este creaţia tehnică a omului, alcătuită dintr-un complex de corpuri
materiale cu mişcări relative determinate, servind la transformarea unei forme
de energie în lucru mecanic (maşina de
lucru) sau la transformarea unei forme de energie în altă formă de
energie (maşina energetică).
Maşina de lucru transformă energia mecanică în lucru util, prin aceasta realizându-se:
- schimbarea formei şi dimensiunilor obiectului – maşinile
tehnologice (maşini - unelte, maşini textile, agricole etc);
- schimbarea poziţiei obiectului – maşinile de ridicat şi
transportat;
- înlocuirea activităţii intelectuale a omului – maşinile
cibernetice;
- controlarea activităţilor altor maşini – maşinile de
conducere şi control.
Maşina energetică transformă o formă de energie disponibilă în energia
mecanică necesară acţionării maşinii de lucru, în cazul motoarelor (motoare
termice, hidraulice, electrice, pneumatice etc.) sau transformă energia
mecanică în alt tip de energie, în cazul generatoarelor (generatoare electrice,
hidraulice, pneumatice).
Mecanismele sunt părţi
componente ale maşinilor servind la transmiterea mişcării sau la transformarea
ei în altă mişcare necesară.
Legătura între maşina energetică şi maşina de lucru se
poate face direct sau prin mecanisme denumite transmisii (mecanice, hidraulice, pneumatice, electrice etc.).
Atât maşinile cât şi mecanismele sunt constituite din părţi
elementare cu funcţii distincte denumite organe
de maşini (şuruburi, roţi, arbori etc.), ce pot fi studiate, proiectate
şi executate independent. Organele de maşini se împart în:
- organe de maşini de uz general (şuruburi, arbori etc.);
- organe de maşini speciale (valţuri de laminoare, cuţite de
foarfeci, rotoare de turbine etc.).
Proiectarea
maşinilor şi a organelor de maşini este înţeleasă ca o unitate dialectică: nici maşinile şi nici
organele de maşini nu pot fi desprinse artificial, de aceea, în funcţionarea
lor acestea trebuiesc corelate astfel încât maşinile cu aspecte specifice ale
organelor componente, iar organele de maşini cu condiţiile generale de
funcţionare şi cu parametrii generali ai maşinilor să aibă legături funcţionale
şi tehnice unele cu altele.
Organele unei
maşini pot fi grupate în subansamble (mecanisme sau grupe de elemente cu
funcţiune limitată), apoi în ansamble (mecanisme sau grupe de elemente cu
funcţiune bine determinată) şi în sfârşit în maşină.
La rândul lor
maşinile se pot grupa în agregate, dacă lucrează în comun şi pentru un scop
comun. În acelaşi timp însă organele de masini pot fi simple (şurub, bolţ, pană
etc.) sau complexe (bielă, lagăr, armătură etc.)
Progresul
ştiinţific şi tehnic contemporan a conturat în legătură cu realizarea
cerinţelor tehnice actuale necesitatea şi eficienţa perfecţionării proceselor
tehnologice precum şi introducerea unor procedee moderne de mare precizie sau
productivitate, cu asigurarea unor condiţii de interschimbabilitate sporită şi
calitate superioară organelor de maşini şi instalaţiilor mecanice prin precizie
dimensională, rugozitate mică, duritate superficială ridicată etc.
Realizarea
unor ansambluri de maşini precum şi maşini şi utilaje mecanice complexe şi într-o varietate de tipuri şi modele constructive, cu parametrii
funcţionali la nivel european, au permis
ca realizarea acestora să fie realizată la costuri de producţie reduse,
realizându-se economii considerabile atât tehnologice cât şi tehnice.
CAP.
I – MAŞINI DE GĂURIT
1.1. Generalităţi:
Maşinile
de găurit sunt maşinile-unelte pe care se execută operaţiile tehnologice de
găurire, lărgire, alezare, lamare, filetare, zencuire şi găurire fină.
Aceste
maşini constituie circa 20% din totalitatea maşinilor-unelte aşchietoare din
dotarea industriei constructoare de maşini.
Larga utilizare a acestor maşini face
ca ele să reprezinte cel mai mare procentaj din totalul maşinilor-unelte
existente intr-un atelier de lacatuşerie
Mişcarea
principală de rotaţie a sculei şi mişcarea de avans, de translaţie în lungul
axei sculei, sunt executate de arboreal principal. Caracteristica principală
tehnologică şi de exploatare a maşinilor de găurit o constituie diametrul maxim
al găurii, exprimat în mm, care se poate executa în plin cu un burghiu
elicoidal, cu un regim optim de aşchiere într-un semifabricat din oţel cu
rezistenţa la rupere de 60-70 daN/mm2 .
Maşinile
de găurit, sub aspect dimensional şi ca atare al posibilităţilor de exploatare,
se mai caracterizează prin: cursa maximă a arborelui principal, dimensiunile
mesei, distanţa între arboreal principal şi montant sau coloana maşinii şi
înălţimea arborelui principal faţă de baza sau masa maşinii.
La
maşinile de găurit prin burghiere, piesa de prelucrat este fixă, iar arboreal
principal cu burghiul execută mişcarea principală de rotaţie şi mişcarea
secundară de avans rectilinie.
Părţile
componente principale ale diferitelor maşini de găurit mecanice fixe sunt: arboreale principal, masa pentru fixarea piesei de
prelucrat, coloana sau batiul, cutia de avansuri şi cutia de viteze.
Pentru
a face să corespundă axa sculei cu axa găurii ce trebuie executată în piesa de
prelucrat, există mai multe
posibilităţi. În cazul piselor mici, se
deplasează cu dispozitivul în care sunt prinse pe masa maşinii până când cele
două axe corespund.
Când
pisele care trebuie găurite sunt de
dimensiuni medii şi sunt fixate de masa maşinii, aceasta se poate deplasa în
plan orizontal, pentru a se putea realiza prelucrarea în locul dorit.
La
exploatarea maşinilor de găurit, în condiţiile asigurării preciziei impuse şi a
rezistenţei sculei şi a piesei, maşina trebuie astfel reglată încât să se asigure
o încărcare energetică cât mai mare.
1.2 – Clasificarea maşinilor de
găurit:
a. după
modul de acţionare, maşinile de găurit se pot clasifica în:
Ø maşini
de gaurit manuale;
Ø maşini
de găurit mecanice;
b. din
punct de vedere constructiv si al domeniului de utilizare se disting
următoarele tipuri de maşini:
Ø maşini
de găurit de masă (de banc);
Ø maşini
de găurit cu montant;
Ø maşini
de găurit cu coloană;
Ø maşini
de găurit radiale;
Ø maşini
de găurit multiax;
Ø maşini
de găurit cu cap revolver;
Ø maşini
de găurit în coordonate;
Ø maşini
de găurit specializate (pentru găuri mici, de centruit, pentru găuri adânci );
c. după
poziţia arborelui principal:
Ø maşini
de găurit orizontale;
Ø maşini
de găurit verticale;
Maşinile de
găurit de banc (de masă) sunt destinate
prelucrării găurilor de diametre mici,
de maxim 16 mm (material cu duritatea de max. 250 HB). Arborele principal este
antrenat printr-un variator în trepte cu curele trapezoidale, iar avansul de
lucru este manual.
Maşinile de
găurit cu coloană sunt destinate prelucrării pieselor mici şi mijlocii cu
diametrul găurii până la 40 mm; sunt prevăzute cu cutii de viteze si avansuri
(4 – 6 avansuri).
Maşinile de
găurit cu montant au rigiditate mărită şi posibilitatea de găurire/lărgire până
la un diametru maxim de 80 mm. Sunt mai performante decât maşinile de găurit cu
coloană şi utilizate la prelucrarea pieselor de greutate mijlocie şi mare.
Maşinile de
găurit radiale sunt utilizate la prelucrarea pieselor de dimensiuni mari , cum
ar fi: carcase de reductoare, cazane, batiuri de maşini-unelte.
Maşinile de
găurit în coordonate realizează o precizie de prelucrare foarte ridicată. Ele
sunt destinate prelucrării dispozitivelor, sculelor, matriţelor şi în general
pieselor cărora li se impune precizie foarte ridicată.
1.3
Caracteristicile
tehnice şi modul de funcţionare al maşinilor de găurit:
1.Maşina
de găurit portabilă: - se
utilizează la executarea găurilor dispuse in locuri greu accesibile sau la
burghierea pieselor mari care nu pot fi deplasate şi fixate pe maşinile de găurit stabile.
2.Maşina de găurit cu acţionare
manuală : (Anexa nr.1 - fig.1
) se utilizează la
executarea găurilor cu diametrul pîna la 8 mm.
Mişcarea de rotaţie
este obţinută prin intermediul unui angrenaj de roţi dinţate conice care realizează amplificarea turaţiei pînă la valori de
300 rot/min. Mişcarea de
avans se obţine apasîndu-se cu pieptul pe suportul maşinii.
3.Maşina de găurit cu acţionare electrică: (Anexa nr.1 - fig. 2.) are cea mai largă răspîndire dintre
maşinile portabile utilizate in lăcătuşerie.
Întrucât sursa de curent electric la ora actuală este la
indemîna oricarui atelier se pot realiza găuri cu diametrul de 2
până la 25 mm. Turaţia burghiului este de 1 000 pînă la 1200 rot/rain.
Maşina se compune dintr-un micromotor electric, pe axul
căruia este fixată mandrina portsculă.
Racordarea maşinii la sursa de curent
se face printr-un cablu fiexibil.
4.Maşina de găurit cu acţionare pneumatică: este construită
dintr-un rotor care realizează mişcarea de rotaţie sub acţiunea aerului
comprimat.
Se utilizează în atelierele care au sursă de
aer comprimat (pina la 5 MPa). Se pot realiza găuri cu
diametre pina la 50 mm. Turaţia burghiului poate fi modificată
intre 50 şi 2 500 rot/min, prin variaţia cantităţii de
aer comprimat cu care este alimentată maşina.
5.Maşinile de găurit stabile: prezintă o serie de avantaje faţă de
cele manuale
şi anume pot lucra la turaţii mai mari, ceea ce conduce la mărirea productivităţii muncii la operaţia de
găurire: avansul poate fi realizat mecanic, scutind muncitorul de efort; se pot obţine găuri
cu diametre cuprinse într-o gamă mai largă de dimensiuni, calitatea găurilor
realizate este superioară
datorită faptului că burghiul lucrează fară vibraţii.
6. Maşinile de găurit de masă
: au o construcţie simplă şi pot executa găuri cu diametru pînă la 16 mm. În Anexa
nr. 1 - figura 3 este reprezentată schema de principiu a maşinii de găurit
G-12,5 fabricată la uzina din Oradea.
Caracteristicile
principale sint:
dimensiunea
masei, in mm - 300;
diametrul
maxim de găurire, in mm - 12,5;
adincimea
maximă de gaurire, in mm – 80;
înalţimea
maximă a semifabricatului de găurit, în mm -
200;
numarul
de turaţii (565, 1 550, 2 350, 3 850rot/min)
- 4;
puterea
motorului de antrenare, in Kw - 0,75;
gabaritul
maşinii, in mm - 950x470x110;
greutatea
totală, in kg – 180.
7. Maşinile de găurit cu coloana: sunt construite pentru executarea şi
prelucrarea găurilor pînă la 40 mm, pe semifabricate de greutăţi şi dimensiuni
mici si mijlocii.
In Anexa nr 1 - figura 4 este
reprezentată schema de principiu a unei maşini de gaurit cu coloană. Ea se
compune din placa de baza (1 ) în care este fixată coloana (2).
La partea superioară a coloanei se
află corpul (3) al maşinii, în care se gaseşte înglobată cutia de viteze şi cea
de avansuri. Arborele principal (4), a carui mişcare principală (I) derivă
de la electromotorul (5), execută şi mişcarea de avans (II) în lungul axei sale. Avansul manual se
realizează prin rotirea manetei (6). Masa (7) susţinută de consola (8) are
posibilitatea să se rotească în jurul axei sale (V) şi impreună cu consola în
jurul axei coloanei (VI). In cazul pieselor voluminoase şi grele, acest lucru
permite ca prin combinarea celor două mişcari sa se aducă piesa astfel încît
centrul găurii de executat sau prelucrat să se gasească pe axa arborelui
principal. De-asemenea, rotirea consolei permite ca masa maşinii să fie adusă
într-o poziţie convenabilă asezării semifabricatului
pe ea. Consola cu masă se deplasează pe verticală (VII) cu ajutorul unui
angrenaj - roata dinţată cremalieră, acţionată manual.
Corpul se deplasează pe
verticală (III) şi se roteşte în jurul axei coloanei (IV). Mişcările
III .. . VII sînt de reglare.
Aceste maşini se utilizează din ce
in ce mai mult în atelierele de reparaţii. Schema cinematică de principiu a unei
maşini de găurit cu coloană, este reprezentată in Anexa nr. 1 - figura 4.
8. Maşinile de găurit cu montant : sînt construite pentru executarea
găurilor cu diametre de la 25 pînă la 80 mm, pe semifabricate de dimensiuni
mijlocii si mari. Părţile componente ale acestei maşini sînt in general
aceleaşi ca la maşinile de găurit cu coloană, deosebindu-se de acestea printr-o
robusteţe mai mare, dată de montant şi de deplasarea pe ghidajele acestuia a
capului de găurit.
In Anexa nr. 1 - figura 5 este reprezentată
schema de principiu a unei maşini de găurit cu montant si s-au realizat
următoarele notaţii:
M - motor ; I- mişcare principală ; II - mişcare de
avans; III - deplasarea verticală a capului de găurit; IV - deplasarea
verticală a masei.
Maşinile de acest tip sînt înzestrate
cu cutii de viteză cu 6- 12 trepte de turaţii şi cu cutii de avansuri cu
până la 9 trepte. Schema cinematică de principiu este reprezentată in Anexa nr. 1 - figura
6.b.
Maşinile de găurit cu montant sunt
asemănătoare cu cele cu coloană, cu deosebirea că în locul coloanei există un
montant rigid care permite prelucrarea cu un burghiu până la diametrul de ø 70
mm.Cutia de avansuri cuprinde un mecanism cu roţi dinţate baladoare care dă un
număr de 9 avansuri diferite, între 0,10 – 1,5 [mm/rot].
Axele cutiei de avansuri sunt
rezemate pe lagăre de alunecare, iar ungerea mecanismelor se face cu ajutorul
pompei de ungere antrenată de unul dintre axele cutiei de avansuri.
Pe pinola axului principal este
realizată o cremalieră ce poate fi antrenată de axul mecanismului pentru
deplasarea axului principal, prevăzut cu o manetă . Astefel se obţine avansul
manual normal.
Masa maşinii este ghidată de
ghidajele coloanei astfel încât sa poată fi deplasată pe verticală. Acţionarea
mesei se face cu ajutorul unei manivele ce roteşte un şurub prin intermediul a
două roţi conice.
Echipamentul electric asigură
pornirea înainte şi înapoi precum şi oprirea electropompei, care se face
automat ori de câte ori porneşte şi se opreşte motorul principal. Electropompa
poate fi scoasă din funcţiune cu ajutorul comutatorului, în cazul în care lucrează
fără răcire.
Echipamentul termic cuprinde un
circuit de lumină la tensiunea de 24 volţi.
În Anexa nr. 1 - fig. 7 s-au făcut
următoarele notaţii ale maşinii de găurit cu montant:
1-
electromotor; 2- cap de găurit; 3- maneta
pentru schimbarea turaţiilor;
4-
tabela cu regimuri de aşchiere; 5- maneta
pentru avans manual sau mecanic;
6-
arbore principal; 7- suportul mesei; 8- coloana;
9- placa de bază;
10 - montant;
11 - buton pornire; 12- buton oprire; 13- buton pornire sens invers;
14
- deplasare cap de găurit; 15- blocare cap de
găurit; 16- vizor nivel ulei;
17
- priză pompă; 18 - blocare suport masă; 19 -
deplasare suport masă;
20- indicator de adâncime; 21-schimbător avans; 22-
cuplaj limitator adâncime;
23- comutator principal; 24- comutator lumină; 25-
comutator pompă; 26- pompa;
27 - inversor la filetare; 28- limitatoare.
9. Maşinile de găurit radiale: (Anexa nr. 1 - fig.8 si fig.8.1)
sînt destinate pentru executarea şi prelucrarea găurilor la semifabricate de
dimensiuni mari şi grele, a căror manevrare se face foarte anevoios.
Arborele principal al acestor maşini avînd
posibilitatea să se deplaseze în toate sensurile în plan orizontal, precum şi
pe direcţia verticală, permite executarea oricaror găuri de pe suprafaţa
semifabricatului, care poate fi aşezat direct pe placa de bază sau pe masa
maşinii.
Masina de
gaurit radială (Anexa nr. 1 - fig. 8) se
compune dintr-o placă de bază ( 7) pe care este montată coloana (2). Braţul
(3) prevăzut cu ghidajele (4 ) pe care culisează capul de găurit (5 )
este solidar cu manşonul spintecat (6), ce se poate deplasa pe verticală fiind acţionat de motorul M2 şi
surubul (7). Maşina este prevazută cu o masă (8) montată
pe placa de bază ce serveşte la prinderea semifabricatelor de dimensiuni
relativ mici. Arborele principal (10), primeşte mişcarea de la motorul M1 prin
intermediul cutiei de viteze ce se află în interiorul capului de găurit
împreună cu cutia de avans. Lanţul cinematic al mişcării de avans (II) derivă
de la lanţul cinematic principal.
În Anexa nr. 1 - figura 7 - (c) este reprezentată schema cinematică de
principiu a unei maşini de găurit radială la care se disting urmatoarele
mişcări de rotaţie (I) şi avans (II) a
arborelui principal; de potrivire (III) realizată manual prin deplasarea în
lungul braţului, a capului de găurit, de potrivire (IV) prin
deplasarea pe verticală a braţului, de potrivire (V) în
plan orizontal prin rotirea manuală a braţului.
Maşinile de găurit radiale au obişnuit 12. . .36 trepte de
turaţii, cuprinse între 20 şi 2800 rot/min. si 4. . .24 trepte de avans cu
limitele 0,03 3 mm/rot.
În Anexa nr. 1 este prezentată în
fig.9 – maşina de găurit cu menghină şi motor la 380 V, în fig.10 – maşina de
găurit cu talpă iar în fig. 11 – maşina de găurit AEG SB 215.
CAP.II
– MONTAREA TRANSMISIILOR CU CURELE
2.1
– Generalităţi:
Transmisiile prin
curele sunt transmisii mecanice, care realizează transmiterea mişcării de
rotaţie şi a sarcinii, de la o roată motoare la una sau mai multe roţi conduse,
prin intermediul unui element flexibil, fără sfârşit, numit curea.
Schema de principiu a unei transmisii
mecanice este prezentată în Anexa nr. 2 – fig1.
Transmisiile prin curele sunt transmisii mecanice care transmit putere si
turaţie
(deci moment de torsiune), prin frecarea dintre un element intermediar flexibil
(cureaua, curelele) şi roţi.
În legătură cu această
definiţie se pot face câteva comentarii:
- sunt şi transmisii cu mai multe curele;
- pentru
realizarea frecării dintre curea (curele) şi roţi, transmisia este
tensionată;
- există şi
transmisii prin curele dinţate care transmit moment de torsiune prin formă.
Transmisiile cu curele
se încadrează în grupa transmisiilor cu elemente flexibile, împreună cu
transmisiile cu funii, cu cabluri şi cu lanţ.
La transmisiile cu
legătură flexibilă efortul de la roata motoare este transmis prin frecare la
roata condusă. Elementele flexibile de transmisie sunt curelele, care pot fi
confecţionate din piele, pînză cauciucată, lână, bumbac şi alte materiale.
O transmisie completă
se compune, în general din cureaua de transmisie, roţile de curea, dispozitivul
de întândere şi carcasa protectoare.
Montarea transmisiilor
cu curele se începe cu montarea roţilor de curea.
Roata de curea poate fi
fixată în consolă sau situată între lagăre. La fixarea în consolă capătul
arborelui poate fi conic (Anexa nr. 2 – fig. 2,a) sau cilindric (Anexa nr. 2 – fig. 2,
b,c,d) iar îmbinarea poate fi cu pană
paralelă sau cu pană înclinată. Când capătul este cilindric şi pana paralelă,
se prevede de obicei, la arbore un guler pentru fixarea axială a roţii.
Dacă roata este fixată
cu pană paralelă sau concavă este prevăzut şi o piuliţă ce se înşurubează la
capătul filetat al arborelui (Anexa nr. 2 – fig.2, b), sau o şaibă fixată prin
şuruburi (Anexa nr. 2 – fig 1, c). În cazul în care roata este fixată cu pană
de strîngere (Anexa nr. 2 – fig 2, d),
nu mai este necesară o fixare suplimentară.
Verificarea montării
roţilor de transmisie constă în măsurarea bătăilor radiale şi frontale.
Valorile admisibile ale
acestor bătăi depind de diametrul roţii şi de turaţia ei, deoarece cu cât este
mai mare, iar turaţia este mai mică, cu atât bătaia admisibilă poate fi mai mare
şi invers.
Pentru verificarea bătăilor
frontale şi radiale se foloseşte acul de trasat (pentru bătăi care depăşesc 0,3
mm) sau comparatorul. (Anexa nr. 2 – fig.3).
Dacă roţile de curea
sunt deplasate una faţă de alta, linealul sau firul de plumb vin în contact
numai cu un singur punct al roţii. (Anexa nr. 2 – fig. 4, a şi b) .
2.2
– Asamblarea transmisiilor prin curele:
Transmisiile prin
curele sunt ansambluri constituite din:
Ø roţile
de curea;
Ø curele;
Ø dispozitive
de întindere a curelelor;
Ø dispozitive
de schimbare a curelelor de pe roţile antrenate pe cele libere.
Roţile de curea se pot monta atăt pe fus
de capăt cât şi între lagăre. La pregătirea montajului acestor roţi se parcurg
aceleaşi etape ca la montajul roţilor dinţate. (se verifică arborii, fusurile,
canalele de pană, canelurile).
Soluţiile constructive sun arătate în
Anexa nr. 2 – fig.5.
Asamblarea se poate face prin baterea
roţii cu ciocanul folosind pentru uniformizarea presiunii sau folosind un
dispozitiv de presare (Anexa nr. 2 – fig. 6).
Roţile de curea libere se montează pe
arbore folosindu-se ca lagăr o bucşă de bronz presată în alezajul butucului roţii,
iar jocul necesar rotirii se realizează prin ajustare.
După ce roţile au fost montate pe arbori
se îmbină şi se montează curelele pe roţi.
Curelele late se îmbină prin lipire,
coasere sau cu elemente de legătură metalice (eclise, agrafe, şuruburi,
nituri).
Înainte de montare curelele se întind
folosindu-se pentru aceasta maşini speciale. Operaţia de întindere durează
câteva zile şi se face sub o sarcină de trei ori mai mare decât sarcina de
lucru.
Montarea pe roţi a curelelor se face cu
partea nelucioasă, deoarece este mai
aderentă la roată. Trebuie ca semnul care indică sensul de deplasare al curelei
sa concidă cu sensul de rotaţie al roţii pentru a se evita dezlipirea curelei
şi sărirea acesteia de pe roată.
După montaj se verifică întinderea
curelei folosind pentru aceasta un dinamometru. Ca măsură suplimentară pentru
asigurarea întinderii curelei se foloseşte o rolă suplimentară.
Verificarea montajului constă în:
Ø verificarea
bătăii axiale;
Ø verificarea
bătăii radiale;
Ø poziţia
relativă a celor două roţi.
2.3
- Domenii de utilizare:
Aceste transmisii intră în componenţa
imprimantelor, scanerelor, motoarelor maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor
agricole, maşinilor-unelte (strunguri, maşini de găurit, raboteze, maşini
pentru prelucrarea lemnului, polizoare, maşini de frezat), pompe centrifuge,
benzi transportoare, funiculare, ciocane pneumatice, războaie de ţesut, mori de
ciment, gatere etc.
2.4
– Avantajele transmisiilor prin curele:
Ø funcţionează
la distanţe mari între axele arborilor;
Ø realizează
transmisii între arbori necoaxiali şi derivaţii multiple;
Ø amortizează
şocurile şi vibraţiile;
Ø au
precizie de execuţie relative scăzută;
Ø protejează
împotriva suprasarcinilor (prin patinare);
Ø au
cost de producţie scăzut;
Ø montarea,
demontarea şi întreţinerea sunt simple;
2.5
– Dezavantajele transmisiilor prin curele:
Ø au
gabarit mare;
Ø nu
asigură raport de transmitere precis (cu excepţia curelelor dinţate);
Ø produc
sarcini mari pe arbori datorită tensionării curelei;
Ø necesită
refacerea periodică a tensionării curelei;
Ø au
durabilitate modestă;
Ø provoacă
încărcări electrostatice.
2.6
- Materiale din care sunt confecţionate
curelele şi roţile de curea:
Curelele
sunt
confecţionate din:
·
piele de bovine, curele simple cu
grosimea de 3-7 mm, iar curele duble cu grosimea de 8 – 14 mm;
·
materiale textile naturale (bumbac,
lână, par de cămilă şi capră) sau fibre sintetice (vâscoză, poliesteri). Aceste prezintă
avantajul că se pot fabrica curele lungi fără nici o lipitură şi sunt
rezistente la agenţii atmosferici şi ai mediului industrial;
·
material compuse formate dintr-o
tesătură de material plastic (fire poliamidice) căptuşită cu un strat de
aderenţă din piele.
Roţile
de curea se execută din material care se aleg în funcţie de
mărimea sarcinilor din exploatare. Se pot folosi: fonta, oţelurile turnate,
oţelurile sudate, aliajele din aluminiu, lemnul (de arţar sau fag), materialele
plastic.
2.7
– Elemente de tehnologia montării transmisiilor cu curea:
Montarea transmisiilor prin curele
conţine mai multe etape şi anume:
Ø verificarea
integrităţii elementelor;
Ø verificarea
coaxialităţii arborilor;
Ø fixarea
roţilor pe arbori presupune;
Ø montarea
întinzătorului de curea şi verificarea tensiunii curelei;
Ø verificarea
transmisiei prin rotire manual.
CAP. III - Norme de sanătate, securitate și
de protecţia muncii
3.1
- Norme de sanătate, securitate și
de protecţia muncii în cazul operaţiilor de burghiere şi de prelucrare a găurilor:
La operaţiile de burghiere şi de prelucrare a găurilor se
vor respecta normele de tehnica securităţii muncii indicate mai jos :
- echipamentele de protecţie (salopetele) trebuie incheiate, iar părul
trebuie strîns sau acoperit, pentru a nu fi prins de
arborele principal al maşinii sau de
scula aşchietoare ;
- atît sculele
cît şi piesele trebuie fixate bine in dispozitive. Fixarea se va face în timp ce maşina este oprită ;
- nu este
permisă formarea aşchiilor lungi. Aşchiile se vor indepărta numai cu cîrligul, nu cu mîna liberă ;
- la
burghierea materialelor fragile (bronz si fontă) se vor folosi ochelari de protectie, iar aşchiile metalice se vor indepărta cu o
pensulă sau cu aer comprimat;
- curelele
trapezoidale se vor schimba numai cînd maşina este oprită ;
- piesele vor fi stivuite cu atenţie, lăsîndu-se spaţiu
suficient in zona de lucru;
- piesele trebuie sa fie fixate rigid pe masa maşinii cu
ajutorul unui dispozitiv de prindere sau a unei menghine;
- Sculele trebuie să fie centrate corect şi bine fixate
în capul axului principal sau în mandrină;
- în cazul găuririi metalelor fragile se recomandă
folosirea unor paravane speciale sau plase de protecţie.
3.2 - Norme
de sanătate, securitate și de protecţia muncii în cazul montării transmisiilor
cu curele:
Se vor respecta următoarele reguli la montaj:
Ø
în
tîmpul funcţionării nu se vor executa nici un fel de lucrări de reparaţie sau
de întreţinere;
Ø
se
vor utiliza numai scule şi dispozitive necesare operaţiei curente;
Ø
manevrarea
arborilor şi a roţilor de curea se face cu atenţie; se vor folosi dispozitive
adecvate de transport şi de manevrare;
Ø
nu
se va executa coborârea sau montarea cu mâna a curelelor în timpul funcţionării
instalaţiei de transmisie;
Ø
curelele
uşoare (până la 5 kg) vor putea fi demonate de pe roţi sau montate pe roţi
numai cu ajutorul dispozitivelor speciale (pârghii de curea);
Ø
roţile
de curea vor fi demontate şi montate numai cu ajutorul dispozitivelor pentru
depresare şi presare;
Ø
la
montarea roţii pe arbore sau pe osie se va evita ţinerea degetelor sau a
mâinilor pe acestea;
Ø
materialele
utilizate pentru îmbunătăţirea aderenţei între curea şi roată se vor depune
numai după oprirea din funcţiune a transmisiei.
BIBLIOGRAFIE
1. Bologa, O. – Inginerie mecanică, Sisteme de asamblare,
Editura „Evrika”, Brăila, 2003;
2. Chişiu, A.,ş.a.- Organe de maşini, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1986;
3. Constantin, V., Palade, V. – Mecanisme şi organe de
maşini, vol.I şi II, Galaţi,
1995;
4. Crudu, I. – Organe de maşini. Asamblări demontabile
şi nedemontabile, vol.II, Galaţi, 1998;
5. Demian, T. – Elemente constructive de mecanică fină,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1990;
6. Fălticeanu, C., ş.a.- Elemente de inginerie mecanică,
Editura “Evrica” Brăila, 1998;
7. Gafiţanu, M. , ş.a. – Organe de maşini, vol.I, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1981;
8. Ivanov, M.N. – Organe de maşini, Univ. Tehnică a
Moldovei, Editura „Tehnica”, 1997;
9. Jâşcanu, M.- Organe de maşini, vol.I, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2003;
10. Levcovici, S.M. – Studiul materialelor, vol.I,
Editura Fundaţiei Universitare „Dunărea de Jos” Galaţi, 2002.;
11. Manea, C. – Organe de maşini, vol.I, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1990.;
12. Paizi, Gh. – Organe de maşini şi mecanisme,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997;
13. Ciocârlea, V, Aurel Constantin – Intreţinetrea şi repararea maşinilor şi utilajelor, Bucureşti,
2002;
14. Gheorghe I, Mihai P - Utilajul
şi tehnologia meseriei, tehnologia asamblării şi montajului, Editura Didactică si Pedagogică, Bucureşti, 1990
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu